Venituri din drepturi de proprietate intelectuala – impozite si contribuții sociale

Conform Codului Fiscal veniturile din drepturi de proprietate intelectuala reprezintă veniturile obținute din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală care provin din brevete de invenție, desene și modele, mostre, mărci de fabrică și de comerț, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor și drepturi conexe dreptului de autor și altele asemenea.

Pentru astfel de venituri se poate datora:

– impozit pe venit;

– asigurări sociale (la fondul de pensii);

– asigurări sociale de sănătate.

Exista 2 situații:

1. Beneficiarul acestor venituri nu obține si alte tipuri de venituri – in acest caz se datorează toate impozitele de contribuțiilemenționate mai sus, care se calculează după cum urmează:

– contribuția de asigurări sociale – prin aplicarea cotei de 10,5% la venitul brut din contract, diminuat cu o cheltuiala forfetara deductibila de 20%. Baza de calcul pentru contribuția lunara este limitata la echivalentul a de 5 ori câștigul salarial mediu brut prevăzut în legea bugetului asigurărilor sociale de stat (2.223 pentru anul 2013);

– contribuția de asigurări sociale de sănătate– prin aplicarea cotei de 5,5% la venitul brut din contract, diminuat cu o cheltuiala forfetara deductibila de 20%.Baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe tara (800 lei de la 1 iulie 2013, 850 lei de la 1 ianuarie 2014), dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția;

– impozitul pe venit – la semnarea contractului, beneficiarul poate opta pentru una din următoarele variante:

  • o cotă de impunere de 10% la venitul brut din care se deduc contribuțiile sociale obligatorii reținute la sursă; in acest caz persoana fizica(beneficiarul venitului) are obligația sa depună pana pe 25 mai anul următor declarația 200, pe baza căreia statul va calcula impozitul final;
  •  o cota de impunere de 16 % la venitul brut; in acest caz persoana fizica(beneficiarul venitului) nu are vreo obligație declarativa privind aceste venituri, iar eventualul impozit plătit in plus va fi calculat de stat in anul următor, pe baza declarațiilor depuse de plătitorul veniturilor.

2. Beneficiarul acestor venituri obține si alte tipuri de venituri (cele mai uzuale fiind veniturile de natura salariala, indemnizații de șomaj, pensii mai mici de 740 lei) – in acest caz, beneficiarul datorează doar impozitul pe venit, la fel ca in situația de mai sus:

– impozitul pe venit – la semnarea contractului, beneficiarul poate opta pentru una din următoarele variante:

a. o cotă de impunere de 10% la venitul brut din care se deduc contribuțiile sociale obligatorii reținute la sursă; in acest caz persoana fizica(beneficiarul venitului) are obligația sa depună pana pe 25 mai anul următor declarația 200, pe baza căreia statul va calcula impozitul final;

b. o cota de impunere de 16 % la venitul brut; in acest caz persoana fizica(beneficiarul venitului) nu are vreo obligație declarativa privind aceste venituri, iar eventualul impozit plătit in plus va fi calculat de stat in anul următor, pe baza declarațiilor depuse de plătitorul veniturilor.

De reținut faptul ca pentru ambele situații:

– plătitorul impozitului pe venitare obligația sa retina la sursa impozitul pe venit, CAS si CASS, sa le declare in declarația 112 sisa plătească sumele pana pe data de 25 a lunii următoare in care a realizat plata. De asemenea, plătitorul impozitului pe venit are obligația sa includă aceasta operațiune in declarația 205, pe beneficiari de venit si sa o depună pana la sfârșitul lunii februarie a anului următor;

– impozitul final pe venit care va fi plătit va fi același, indiferent ca se optează pentru varianta cu plata anticipata de 10%, sau pentru varianta de 16%. Diferența consta in faptul ca in prima varianta se plătește mai puțin la început, restul urmând a fi plătit de beneficiar la regularizare, in acest caz el având si obligații declarative, in timp ce in varianta cu 16% va plăti mai mult impozit la început, din care va recupera o parte la regularizare; in schimb, nu va mai avea obligații declarative.

Autorul articolului este Sorin Moldovan, expert contabil si auditor financiar.

Articole similare

Comentariul tau aici